Anul 2027 va marca o perioadă de schimbări majore în domeniul, în sens larg, al siguranței sistemelor robotizate. Nu doar producătorii de roboți, ci și integratorii și utilizatorii finali trebuie să fie pregătiți pentru acestea. Ce urmează și ce vor însemna aceste schimbări în practică?

În 2027 vor intra în vigoare:

• Regulamentul UE privind mașinile 2023/1230,
• Regulamentul european privind reziliența cibernetică (Cyber Resilience Act – CRA),
• noua versiune a standardului ISO 10218:2025 referitor la sistemele robotizate.

Pentru exactitate, trebuie menționat că unele dintre prevederile cuprinse în aceste documente vor intra în vigoare mai devreme, în cadrul perioadelor de tranziție.

Noul Regulament privind mașinile

Regulamentul privind mașinile (UE) 2023/1230 este principalul act legislativ al Uniunii Europene care conține dispoziții ce definesc modul în care trebuie proiectate, fabricate și introduse pe piață toate tipurile de mașini și echipamente. Cu alte cuvinte, regulamentul stabilește condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o mașină pentru a putea fi pusă în funcțiune într-o fabrică din UE. Spre deosebire de Directiva privind mașinile, aplicabilă anterior, noul act este un regulament și nu o directivă, ceea ce înseamnă că prevederile sale se aplică direct și uniform în toate statele membre ale Uniunii Europene, fără a fi necesară transpunerea lor prin legi naționale separate.

Scopul Regulamentului privind mașinile este de a asigura siguranța fizică a lucrătorilor la locul de muncă, prin protejarea sănătății și vieții acestora împotriva pericolelor fizice generate de mașini. Cele mai importante modificări față de reglementările anterioare se concentrează pe adaptarea documentului la realitățile tehnologice moderne, inclusiv inteligența artificială, Internetul Lucrurilor (IoT) și tehnologiile mobile. Securitatea cibernetică devine un aspect-cheie — regulamentul impune în mod explicit ca mașinile să fie proiectate într-un mod sigur din punct de vedere cibernetic (de exemplu, prevenind modificarea sau perturbarea neautorizată a software-ului de control), astfel încât un atac cibernetic să nu poată conduce la o situație fizică periculoasă care să pună în pericol operatorii mașinilor.

Cyber Resilience Act

Cyber Resilience Act (CRA) este, de asemenea, un regulament al Uniunii Europene, axat pe securitatea digitală a tuturor produselor comercializate pe piața UE. Acesta conține dispoziții aplicabile oricărui produs care include elemente digitale (atât hardware, cât și software) capabile să se conecteze la internet. Astfel de produse includ în mod evident calculatoarele, controlerele PLC și controlerele roboților.

CRA impune producătorilor de dispozitive digitale obligația de a asigura rezistența la atacuri cibernetice pe întreaga durată a ciclului de viață al produsului. În practică, acest lucru înseamnă furnizarea suportului tehnic necesar pe parcursul acestei perioade și remedierea vulnerabilităților de securitate descoperite prin actualizări software adecvate.

Noul Regulament privind mașinile și Cyber Resilience Act se completează reciproc, creând un cadru juridic cuprinzător care reglementează siguranța mașinilor și echipamentelor. Relația dintre CRA și Regulamentul privind mașinile pornește de la o observație fundamentală: nicio mașină modernă (adică bazată pe tehnologii digitale și conectată la o rețea) nu poate fi considerată complet sigură din punct de vedere fizic (safety) dacă nu este, în același timp, complet protejată împotriva amenințărilor cibernetice (security). Accesul neautorizat și preluarea controlului asupra unui dispozitiv de către hackeri pot genera în mod evident riscuri pentru persoanele care lucrează în apropierea acestuia.

Ambele acte legislative sunt obligatorii pentru toți producătorii și furnizorii de echipamente din Uniunea Europeană. Încălcarea acestora poate atrage sancțiuni prevăzute în mod explicit în regulamente.

Standardul ISO 10218:2025

ISO 10218:2025 este cea mai recentă versiune a standardului ISO 10218, un standard tehnic internațional a cărui primă ediție a fost publicată în 2011. Spre deosebire de documentele analizate anterior, acesta nu este un act legislativ, ci un set voluntar de bune practici inginerești dezvoltate special pentru roboții industriali și integrarea acestora.

Cea mai recentă actualizare a standardului ISO 10218 este însă direct legată de Regulamentul privind mașinile și de CRA. Aceasta a fost elaborată pentru a reflecta cerințele introduse de aceste acte legislative și pentru a demonstra modul în care ele pot fi implementate în practică în cazul sistemelor robotizate. Trebuie reținut că dispozițiile Regulamentului privind mașinile și ale CRA sunt de natură generală, motiv pentru care este necesară o explicare detaliată a semnificației lor pentru mașini și aplicații specifice. Acesta este exact rolul standardului ISO 10218, care oferă un set de orientări tehnice precise, garantând că roboții și celulele robotizate proiectate în conformitate cu standardul respectă toate cerințele de siguranță și securitate cibernetică care decurg din cele două regulamente europene.

ISO 10218 este împărțit în două părți. Prima, „Industrial robots”, se concentrează asupra roboților în sine și a utilizării acestora în medii industriale, specificând cerințele privind proiectarea, sistemele de control și funcțiile de siguranță integrate. A doua parte, „Industrial robot applications and robot cells”, se referă la sistemele robotizate în ansamblu — aplicații complete, cum ar fi celulele robotizate. În acest context, robotul este doar o componentă a unui sistem mai amplu, care poate include și dispozitive de prindere, garduri de protecție, senzori și alte echipamente. Această parte a standardului definește cerințele privind integrarea aplicațiilor și celulelor robotizate. Sunt abordate aspecte detaliate legate de proiectarea, integrarea, punerea în funcțiune, exploatarea, întreținerea, scoaterea din funcțiune și eliminarea mașinilor și componentelor utilizate în cadrul stațiilor robotizate.

Ce se schimbă odată cu noile reglementări?

Care sunt cele mai importante schimbări introduse de aceste noi reglementări din perspectiva roboticii industriale?

Siguranța vizează întreaga celulă robotizată

În primul rând, Regulamentul privind mașinile (și, implicit, versiunea actualizată a standardului ISO 10218) tratează o stație robotizată completă ca pe o singură mașină completă. Cu alte cuvinte, nu se concentrează doar asupra robotului — din perspectiva noilor reglementări, „mașina” este întreaga celulă: robotul, dispozitivul de prindere, gardurile de protecție, sistemele de siguranță și orice alte echipamente care funcționează în cadrul stației. Siguranța acestei mașini complete este cea care trebuie garantată conform noilor reglementări. Aceasta este o schimbare semnificativă, deoarece evaluarea nu se mai concentrează asupra faptului dacă robotul în sine este „sigur”, ci asupra întregii aplicații.

O consecință a acestei schimbări este o nouă abordare față de coboți (roboți colaborativi). Noile reglementări introduc conceptul de aplicație colaborativă, iar siguranța întregii aplicații trebuie garantată. Prin urmare, nu este suficient ca doar cobotul să fie „sigur”. Odată ce orice unealtă este montată pe cobot, devine necesară testarea întregii stații de lucru pentru a asigura conformitatea cu cerințele legale.

Securitatea cibernetică – un element esențial al siguranței mașinii

A doua schimbare majoră a fost deja larg discutată. Noile reglementări stabilesc securitatea cibernetică drept o componentă integrantă a siguranței generale a mașinii. Aceasta înseamnă că nu doar toate componentele digitale utilizate la construirea unei mașini — calculatoare, controlere, PLC-uri, controlere de roboți și echipamente de rețea dotate cu porturi Ethernet și conectivitate în rețea — trebuie să respecte cerințele CRA, ci și stația de lucru (mașina) în ansamblul său.

Producătorul mașinii sau integratorul sistemului trebuie să demonstreze că integrarea unor componente individual „sigure cibernetic” nu a creat noi vulnerabilități sau riscuri, inclusiv riscuri fizice pentru operatori. O cerință importantă impusă integratorilor este realizarea unei evaluări a riscurilor de securitate cibernetică. Pe baza acestei evaluări sunt proiectate măsuri suplimentare de protecție pentru stație sau mașină.

Implicațiile practice ale acestei schimbări sunt semnificative. În primul rând, reglementările impun definirea clară a ciclului de viață al produsului. Producătorul trebuie să ofere suport adecvat pentru aplicație, în special actualizări software care remediază defectele sau vulnerabilitățile detectate și care ar putea fi exploatate prin atacuri cibernetice.

Conform noilor reglementări, sistemul de control al unei celule robotizate trebuie să fie rezistent la orice încercare rău intenționată de manipulare sau perturbare (de exemplu, dezactivarea de la distanță a unei bariere optice de siguranță). Sistemele de control ale mașinilor trebuie proiectate astfel încât conectarea unui cablu de rețea sau a unui dispozitiv extern — intenționat sau accidental, chiar și a unui stick USB — să nu poată conduce la o situație periculoasă sau la punerea în pericol a oamenilor.

Cerințe privind monitorizarea aplicațiilor și raportarea incidentelor

A treia categorie de schimbări se referă la reglementări stricte privind monitorizarea și înregistrarea tuturor evenimentelor care pot afecta siguranța mașinii.

În special, mașinile trebuie să identifice și să înregistreze toate modificările hardware și software, indiferent dacă acestea sunt autorizate sau neautorizate. Producătorul trebuie să garanteze că orice modificare a configurației hardware, a codului programului sau a parametrilor de configurare este înregistrată. Aceasta se aplică și schimbărilor planificate, cum ar fi actualizările software de rutină.

În cazul roboților industriali, noile cerințe se traduc prin necesitatea monitorizării continue a stării robotului și a parametrilor săi de funcționare. Trebuie înregistrate următoarele date și evenimente:

• poziția robotului,
• traiectoria mișcării,
• viteza de deplasare a robotului,
• modificări neautorizate ale parametrilor,
• orice manipulare a software-ului,
• erori de comunicație între robot și controler,
• date incorecte privind mișcarea robotului,
• pierderea sincronizării.

Aceste cerințe sunt specificate de standardul ISO 10218:2025, care, după cum am explicat anterior, definește măsurile necesare pentru ca mașinile să respecte atât Regulamentul privind mașinile, cât și CRA.

Este important de menționat că procesul de conformitate nu se încheie cu înregistrarea datelor. Cyber Resilience Act stabilește, de asemenea, obligații detaliate privind raportarea tuturor incidentelor de securitate. Reglementările definesc termenele de raportare și tipurile de rapoarte care trebuie transmise Agenției Uniunii Europene pentru Securitate Cibernetică (ENISA). Nerespectarea acestor obligații poate conduce la sancțiuni financiare semnificative.

Noile reglementări și Kawasaki Robotics

Cele mai recente versiuni ale controlerelor de roboți Kawasaki Robotics asigură conformitatea cu toate cerințele impuse de noua legislație europeană și de standardul actualizat ISO 10218.

Cea mai importantă inovație este sistemul de siguranță Core Cubic-S, care este acum o parte integrantă a controlerului și nu o opțiune suplimentară, așa cum era anterior. Core Cubic-S asigură monitorizarea continuă a brațului robotului și detectează orice anomalie în funcționarea acestuia. Sistemul introduce o metodă nouă și mai precisă de urmărire a mișcării brațului robotului, care rămâne activă chiar și atunci când robotul funcționează în modul manual. În plus, întreaga configurare se realizează acum direct de pe Teach Pendant, eliminând necesitatea conectării controlerului la un computer prin USB pentru utilizarea software-ului auxiliar.

Alte funcționalități noi ale controlerelor Kawasaki Robotics includ:

• monitorizarea a până la 17 axe (anterior 9),
• 32 de semnale fizice de siguranță I/O (anterior 8), permițând realizarea unor sisteme de siguranță mai complexe, cu mai mulți senzori, bariere și întrerupătoare,
• posibilitatea de a crea logică pentru semnalele de siguranță (prin aplicarea unor condiții suplimentare, de exemplu două semnale care se exclud reciproc sau care trebuie îndeplinite simultan),
• flexibilitate mai mare în definirea zonelor de siguranță, cu vizualizare în timp real,
• monitorizarea stării sistemului direct pe ecranul Teach Pendant,
• un buton virtual Override, care facilitează operarea robotului de către o singură persoană (eliminând necesitatea menținerii apăsate a unui buton fizic Override atunci când robotul este deplasat manual dintr-o poziție situată în afara unei zone definite),
• posibilitatea schimbării în siguranță a modurilor de funcționare ale robotului prin semnale (Teach ↔ Fast Check ↔ Repeat),
• actualizări software direct din controler,
• gestionarea accesului utilizatorilor,
• înregistrarea tuturor evenimentelor a căror monitorizare este impusă de noile reglementări.

Concluzie

Regulamentul privind mașinile și Cyber Resilience Act creează un nou cadru legislativ pentru care producătorii și integratorii de sisteme robotizate trebuie să fie pregătiți. Standardul actualizat ISO 10218 oferă un sprijin esențial, furnizând inginerilor informațiile și instrumentele necesare pentru proiectarea unor stații robotizate conforme.

Respectarea strictă a acestui standard oferă producătorilor așa-numita prezumție de conformitate cu cerințele Uniunii Europene, ceea ce înseamnă că un sistem construit în conformitate cu standardul este considerat conform cu toate reglementările aplicabile și poate fi recunoscut legal ca fiind sigur.