Când merită robotizarea? Cum să evităm greșelile?

După ce, într-o companie de producție, s-a luat decizia că robotizarea merită, vine momentul unei reflecții lucide asupra finanțelor acestui demers, precum și al analizei provocărilor de proces asociate. Deși rentabilitatea investiției (ROI, Return on Investment) se determină printr-o formulă simplă (profit net / costuri totale × 100%), multe întreprinderi fac greșeli încă din etapa de estimare a indicatorului, care pot influența semnificativ dacă implementarea va fi un succes sau un eșec. Iată cele mai frecvente:

Tratarea aplicației robotizate ca o „insulă automată independentă”. Managerii care estimează rentabilitatea investiției nu iau adesea în considerare instabilitatea operațiunilor din etapele anterioare ale procesului, în special dacă acestea nu sunt automatizate. Atunci când omul este responsabil de realizarea unei sarcini, eficiența procesului depinde în mare măsură de abilitățile și deciziile sale – în practică, aceasta este adesea mai mică decât presupunerile.
Efect: productivitatea estimată după modernizare este supraevaluată / ROI supraestimat.

Presupuneri eronate privind eficiența globală a echipamentelor (OEE). Nici cel mai bun robot nu va funcționa fără asistență umană. Adesea presupunem disponibilitatea unei aplicații robotizate la nivelul 24/7. Totuși, trebuie luate în considerare factori precum timpii de oprire operațională, timpul alocat pornirii sau necesitatea integrării postului de lucru pentru a adapta procesul de producție (de ex. rețetele) la schimbările de produs.
Efect: eroare de utilizare completă / ROI supraestimat.

Omiterea factorilor „soft”, precum îmbunătățirea calității rezultată din repetabilitatea procesului. Din perspectiva angajatorului, aceasta înseamnă creșterea atractivității locurilor de muncă prin eliminarea muncii repetitive și solicitante fizic. În plus, influențează imaginea companiei, facilitând atragerea de noi comenzi – robotizarea reprezintă garanția unui proces de producție măsurabil și de calitate.
Efect: ROI subestimat / proiectele sunt respinse în ciuda rentabilității reale.

Lipsa scenariilor și a variantelor (pesimist / realist / optimist). Robotizarea flexibilă poate fi planificată ca o soluție scalabilă, care, în funcție de scenariile de piață, poate fi implementată etapizat. Renunțarea la scenarii conduce la o perspectivă unilaterală.
Efect: ROI este calculat corect în teorie în etapa de estimare, dar devine neactual în timpul implementării.

Presupunerea că forța de muncă manuală va fi disponibilă. În realitatea actuală a pieței, convingerea că întotdeauna va fi posibilă angajarea lucrătorilor este riscantă. Multe companii, calculând ROI, presupun că nivelul actual de ocupare poate fi menținut, recrutarea va fi posibilă la costuri și în termene similare, iar fluctuația personalului nu va crește. În multe sectoare, aceste presupuneri sunt deja nerealiste, iar tendințele demografice arată că în viitor situația va deveni și mai dificilă.
Efect: ignorarea factorilor macroeconomici, presupuneri de tip „status quo” / ROI subestimat.

Ce alte greșeli, nelegate de calculul ROI, pot influența succesul proiectului?

Concentrarea excesivă asupra rentabilității investiției face ca contextul pe termen lung al implementării și condițiile exploatării pe mai mulți ani ale soluțiilor introduse să fie neglijate. În acest punct, companiile uită de importanța unui parteneriat tehnologic verificat. De fapt, doar un furnizor de încredere, cu experiență vastă, poate asigura continuitatea operațională, garanta capacitatea de a răspunde cererii și reziliența afacerii în fața turbulențelor pieței muncii.

O altă greșeală este robotizarea unor elemente ale procesului care nu sunt pregătite pentru acest lucru. Se întâmplă ca, deși la prima vedere procesul pare bine structurat – ciclul este standard, iar ipotezele privind materialele și produsele par stabile – cartografierea reală a fluxului de producție să evidențieze abateri semnificative în practică. Unele piese se încadrează în toleranțe care depășesc presupunerile, iar procesul în sine poate fi multivariat. În astfel de cazuri, nu este întotdeauna rentabilă robotizarea întregului proces – o abordare mai bună este identificarea acelei părți a variabilității care este cea mai repetabilă și, în același timp, cea mai relevantă din punct de vedere comercial. În medii cu variabilitate ridicată, nu câștigă proiectele care încearcă să acopere toate variantele, ci cele care omit în mod conștient cele mai puțin relevante 20–40% dintre cazuri. În acest fel se poate obține o robotizare eficientă, cu perioade de recuperare a investiției scurte.

O greșeală foarte frecventă, dar adesea neobservată în planificarea robotizării, este perspectiva unidimensională, adică focalizarea exclusivă pe tehnologie. Mult mai importantă este definirea prealabilă a strategiei întreprinderii care intenționează să implementeze robotizarea. Dacă pe piață sunt disponibile soluții robotice verificate, merită utilizate tehnologii gata făcute, validate, oferite de companiile integratoare.

Dacă însă obiectivul este construirea unui avantaj competitiv prin menținerea know-how-ului de producție, o abordare adecvată poate fi robotizarea realizată de echipe interne, cu sprijin și instruire din partea furnizorilor de roboți industriali. În cazul proiectelor de cercetare și dezvoltare (R&D) sau al combinării tehnologiilor, de exemplu cu elemente de inteligență artificială, este justificată realizarea în prealabil a unui proiect pilot, care permite verificarea ipotezelor la scară mai mică. În acest caz, merită implicat un partener pe termen lung de încredere / furnizor de tehnologie.

Unele întreprinderi implementează simultan robotizarea folosind toate cele trei abordări, scalând și transformând eficient producția cu ajutorul roboților industriali – aceasta este, de asemenea, o opțiune demnă de luat în considerare.

Care industrii obțin cel mai des randamente bune ale investiției?

În rândul clienților noștri observăm o conștientizare tot mai mare a existenței potențialelor riscuri și greșeli în procesul de planificare a robotizării. Din ce în ce mai multe companii reușesc să le evite, să calculeze mai bine rentabilitatea investițiilor și să implementeze proiecte în colaborare cu parteneri de încredere. Acest lucru se aplică unor industrii foarte diverse, precum și atât întreprinderilor mici, cât și celor mari de producție.

Industria alimentară implementează cu succes proiecte de robotizare care facilitează procesele de ambalare, în special introducerea produselor în ambalaje, paletizarea, depaletizarea și etichetarea.

Industria farmaceutică se concentrează pe producția de dispozitive medicale de unică folosință, păstrând condițiile igienice corespunzătoare.

Industria metalurgică robotizează sudarea, încărcarea și descărcarea mașinilor precum centrele de prelucrare CNC, prese de îndoit și mașini de tăiere cu laser. Se utilizează roboți pentru prelucrarea suprafețelor: debavurare și finisare a pieselor. În logistică și e-commerce se reușește robotizarea cu succes a sortării și pregătirii comenzilor. Industria electronică se concentrează pe asamblarea robotizată, fixarea componentelor, verificarea corectitudinii montajului (detectarea prezenței, orientării și defectelor cu ajutorul sistemelor de viziune), sortare sau aplicații de tip pick&place.

În rândul proiectelor de robotizare derulate de clienții noștri, perioada de recuperare a investiției este cel mai frecvent între 12 și 36 de luni. În cazul implementării aplicațiilor robotizate standard (cum ar fi sudarea sau paletizarea), unde procesul de implementare este foarte scurt, există proiecte în care ROI este atins în mai puțin de 12 luni.

Nu considerăm robotizarea o valoare unică pentru anumite industrii, ci mai degrabă pentru operațiuni specifice din producție – iar acestea sunt surprinzător de similare, indiferent de profilul de producție. De asemenea, capcanele întâlnite în procesul de implementare a investițiilor sunt similare în diferite industrii. Merită să fie evitate pentru ca implementările să aibă cel mai mare sens din punct de vedere economic.